Ce framântari, ce dor ascuns,
Te caut Doamne de un timp,
Nici ieri, nici azi, nu mi-ai raspuns
Şi nu Îţi cer nimic în schimb.

Ştiu că Tu plată nu voieşti,
Că tot ce dai, ne dai iubind,
Eu însă, cer să mă găseşti
C-am obosit să mă tot mint.

Mi-am răscolit în amintire,
Cu ce-am greşit de Te-am pierdut,
Ce am mai pus peste a mea fire
Că Te-am strigat şi n-ai venit?

Şi timpul trece, trece mut
Iar rugăciunea-i tristă tare,
La orice lacrimă ascult
Cum cad din pieptul meu zăvoare...

Fereastra sufletului meu
Deschisă-i să primesc lumina,
Dar s-o deschid i-atât de greu
Pe umeri când m-apasă vina.

Şi de va sta mereu deschisă
Voi lumina pe alţii eu,
Findcă iubirea e transmisă
Din om în om, prin ochiul Său.